Din ce in ce mai multe cupluri se confrunta cu probleme de infertilitate. De vina poate fi stresul, alimentatia, poluarea etc. dar rezultatul este acelasi: nu pot avea copilul dorit. In ultimul timp, majoritatea recurg la fertilizarea in vitro, o procedura costisitoare, care nu este suportata financiar de sistemul de asigurari de sanatate si, foarte important de stiut, cu rate mici de reusita. Fertilizarea in vitro este procedura in care, dupa o hiperstimulare ovariana controlata (COH), ovocitele mature sunt recoltate prin aspiratie foliculara ghidata ecografic. Ovocitele sunt fertilizate in afara corpului si apoi sunt plasate in uter, ca embrioni, dupa aproximativ 48-72 de ore de la recoltare.
Cazurile in care este recomandat FIV
1. sterilitatea de cauza tubara - care reprezinta indicatia majora a FIV, poate fi rezultatul ocluziei tubare de cauza chirurgicala sau nechirurgicala.
2. endometrioza - chiar in forma usoara se asociaza cu scaderea fertilitatii. Afectarea ovariana si tubara se asociaza cu sterilitate.
3. sterilitatea de cauza andrologica - cauzele de sterilitate masculina sunt reprezentate de tulburari ale spermatogenezei si ale transportului spermaozoiozilor.
4. sterilitatea de cauza idopatica (necunscuta) prezenta la 10-17% din cuplurile sterile (spermograma normala, ciclu ovulator normal, stare normala a organelor genitale interne - constatata laparoscopic).
5. sindromul ovarelor polichistice (SOPC)
6. sterilitatea de cauza imunologica , etc.
Cum sunt selectate pacientele
Sunt excluse de la tratamentul FIV femeile cu boli grave ale aparatului cardiovascular, respirator si urogenital, deoarece la nevoie pacienta trebuie sa suporte anestezia generala. Pacienta si partenerul ei trebuie sa nu prezinte boli cu transmitere sexuala (gonoree, sifilis, infectii cu chlamydia, micoplasme etc.) si nici forme active de hepatita sau infectie HIV.
Etapele procedurii
Se face o evaluare atenta a subiectilor, de la examen clinic general, la evaluarea psihologica a cuplului, evaluare endocrinologica (a functiei ovariene, tiroidiene, a glandelor suprarenale, a hipofizei etc.).
Stimularea ovariana - s-a impus pentru a creste sansele de obtinere a sarcinilor.
Se face o evaluare atenta a subiectilor, de la examen clinic general, la evaluarea psihologica a cuplului, evaluare endocrinologica (a functiei ovariene, tiroidiene, a glandelor suprarenale, a hipofizei etc.).
Stimularea ovariana - s-a impus pentru a creste sansele de obtinere a sarcinilor.
Acesta procedura de hiperstimulare prezinta doua avantaje majore:
- obtinerea simultana a unui numar mare de ovocite determina cresterea sansei de fertilizare si succesul embriotransferului;
- ovocitele pot fi recoltate la un moment predeterminat. In timpul unui ciclu natural, foliculul dominant va fi selectat intre zilele 3-7 ale ciclului menstrual.
Din ce in ce mai rar se folosesc ciclurile naturale (deci nu primesc medicatie pentru inducerea maturarii foliculare). Se aplica la persoanele cu ciclu menstrual regulat si de obicei poate fi recoltat un singur ovocit matur. Desi atragatoare, ciclurile naturale de FIV se insotesc de o rata scazuta de sarcini.
Stimularea se realizeaza cu Clomifen (agent antiestrogenic), cu hormonul foliculostimulant sau menotropina (hMG).Monitorizarea ciclurilor ovariene se realizeaza cu ajutorul ecografiei transvaginale pentru evaluarea marimii si numarului foliculilor in dezvoltare si pentru localizarea ovarelor.
Recoltarea ovocitelor.
Dupa hiperstimularea ovariana controlata, ovulatia are loc in medie la 35-37 de ore. Recoltarea ovocitelor este efectuata dupa aproximativ 36 de ore (intervalul de timp variaza in functie de tipul de substanta folosita pentru inducerea ovulatiei) si se realizeaza prin aspiratie foliculara.
Punctia se poate realiza pe cale laparoscopica sau transvaginala. Varianta laparoscopica se foloseste rar in prezent, fiind utilizata numai in cazurile in care ovarele nu sunt accesibile pe cale transvaginala.
Punctia foliculara transvaginala de obicei se realizeaza sub control ecografic, este o pocedura simpla, cu sau fara anestezie generala de scurta durata. Tehnica poate fi efectuata in ambulator.Dupa recoltare, se evalueaza calitatea ovocitelor si se stabileste gradul de maturitate al acestora.
Fertilizarea in vitro a ovocitelor.
Dupa recoltarea spermei, acesta este prelucrata prin diverse metode, cu scopul de a concentra spermatozoizii mobili. Ulterior, sunt incubati timp de 4 ore inainte de fi co-incubati cu ovocitele.
La aproximativ 18 ore dupa inseminare, ovocitele fertilizate pot fi recunoscute prin existenta a doi pronuclei si a doi globuli polari.
Embriotransferul. In prezent, tendintele programelor de fertilizare in vitro sunt de a efectua transferul la 72 de ore sau mai mult dupa recoltarea ovocitelor. In acest fel embrionii se gasesc la momentul transferului in stadiul de 4 sau 8 celule.
Dupa embriotansfer, insuficienta luteala este tratata prin administrarea de progesteron.Majoritatea cuplurilor care efectueaza un singur ciclu de fertilizare in vitro nu obtin sarcina dorita. Cei mai multi solicita repetarea ciclului de FIV.
Riscurile procedurii FIV
Cele mai semnificative riscuri ale tratamentului de fertilizare in vitro sunt:
- sarcinile multiple care apar in 10-20% din cazuri (tripletii apar in mai putin de 5% din cazuri);- leziuni ale vaselor sau intestinelor;
- infectii postoperatorii ale micului bazin;
- stres psihologic semnificativ pe durata ciclului de FIV, accentuat la 2 saptamani dupa embriotransfer, la aflarea rezultatului testului de sarcina;sindrom de hiperstimulare ovariana (in 10% din FIV), necesitand uneori internarea.
Netratat corespunzator, forma severa poate fi cauza de deces prin tromboembolie pulmonara.
Tehnologiile de reproducere umana asistata
Tehnologiile de reproducere umana asistata se refera la un numar mare de tehnici ce includ: fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET), transferul de gameti in trompa uterina (GIFT), transferul de zigoti in trompa uterina (ZIFT), injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi (ICSI) si crioconservarea. Ele s-au impus datorita esecurilor terapiei conventionale in ceea ce priveste dobandirea fertilitatii.
Dintre toate metodele prezentate, fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET) sunt cele mai uzitate, interesul international crescand ca urmare a simplitatii acestor tehnici.
Iata, succint, prezentarea fiecarei tehnici in parte:
1. Fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET) reprezinta cultivarea in laborator (in vitro) a ovocitelor si spermatozoizilor, fiind urmata de plasarea trancervicala (prin colul uterin) a embrionilor in cavitatea uterina.
2. Transferul de gameti in trompa uterina (GIFT) reprezinta plasarea directa in trompa uterina a ovocitelor si spermatozoizilor.
3. Transferul de zigoti in trompa uterina (ZIFT) reprezinta cultivarea in laborator a zigotilor obtinuti prin interactiunea ovocitelor cu spermatozoizii, urmata de pozitionarea directa a acestora in trompa uterina.
4. Injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi (ICSI) este o tehnica ce implica injectarea unui spermatozoid in citoplasma ovocitului, urmata de transferul transcervical al produsului de conceptie in uter. ICSI se foloseste in cazurile in care spermograma prezinta alterari severe, in urma esecului metodei FIV-ET, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu